Hemoroizii la animale

Majoritatea mamiferelor au o anatomie si o fiziologie foarte asemanatoare cu cea a omului, mai ales atunci cand este vorba de anumite sisteme, cum ar fi sistemul cardiovascular si sistemul digestiv. Din aceasta cauza, animalele au tendinta de a dezvolta acelasi tip de afectiuni ca si cele umane, printre care se numara artrita, arteriopatia, tulburarile digestive si hemoroizii. Definitia bolii hemoroidale animale este urmatoarea: hemoroizii animali sunt inflamatii ale venelor anorectale, cauzate de o problema digestiva sau de o predispozitie generala a animalului respectiv catre modificari structurale ale vaselor de sange dintr-o anumita portiune a corpului. In mod obiectiv, singurele animale despre care oamenii de stiinta stiu, cu siguranta, ca sufera de hemoroizi sunt cainile, pisicile si caii. Motivul este simplu: acestea sunt, de cele mai multe ori, animale de companie, iar proprietarii lor sunt foarte interesati in bunastarea fizica a patrupedelor.

Hemoroizii la caini

Primele simptome ale hemoroizilor animali sunt constipatia cronica, refuzul de a se alimenta si ingestia unei cantitati mari de apa. Constipatia cronica apare datorita durerii intense pe care animalul o resimte in momentul defecatiei, care ii inhiba acestuia instinctul de a elimina bolul fecal in mod constant. Daca nu mai finalizeaza procesul digestiv, animalul nu va mai manca alimente solide si va incerca sa isi micsoreze densitatea continutului intestinal prin orientarea catre alimente semisolide sau lichide, precum si prin consumul exagerat de apa. In cateva zile si depinzand de talia, specia, rasa si sexul animalului, acesta va deveni letargic, va prezenta lungi perioade de somnolenta, iar fecalele sale isi vor schimba culoarea. Daca nisipul sanitar este de culoare deschisa, proprietarul animalului poate vedea urme de sange repede si poate duce animalul la medicul veterinar inainte ca acesta sa piarda in greutate si sa devina irascibil.

Diagnosticare hemoroizilor animali este mult mai simpla decat in cazul oamenilor, deoarece majoritatea cazurilor de acest tip de hemoroizi sunt externi si de dimensiuni relativ mari. Astfel, un simplu examen vizual sau, in cazul in care hemoroizii sunt interni, o simpla descriere a simptomelor unui animal de catre proprietar, poate sa conduca la diagnosticul potrivit. Tratamentul este ceva mai complicat in cazul animalelor de dimensiuni mici, deoarece acestea necesita doze ajustate din anumite medicamente. De cele mai multe ori, medicatia este standard dozata, iar medicul veterinar trebuie sa explice proprietarului cum sa administreze doza corecta, in functie de greutatea animalului. De asemenea, se evita aplicarea de unguente pe zona afectata, deoarece cainii de talie mica si medie, dar si majoritatea felinelor au tendinta de a indeparta orice corp strain ca se gaseste pe blana lor. Daca este absolut necesara folosirea unui unguent, in jurul gatului animalului se aseaza un guler rigid, de dimensiuni mari, care impiedica miscarea libera a capului.

Medicatia antihemoroidala consta in antipruriginoase, cicatrizante si antihemoragice. Analgezicele sunt periculos de utilizat atunci cand animalul are mai putin de zece kilograme sau daca se afla in perioada de gestatie. Pentru caini de talie mare si pentru cai cu varste peste sase luni, se pot folosi analgezice de intensitate medie, dar doar daca animalul prezinta semne de durere constanta si crescanda. Antiinflamatoarele sunt recomandate a fi administrate sub forma injectabila, de doua ori pe saptamana, in doze potrivite cu tipul de animal care sufera de hemoroizi. Consecintele unei dozari incorecte pot fi severe sau, in anumite cazuri, fatale, deoarece animalele reactioneaza foarte diferit la diverse medicamente, in functie de propriile sisteme enzimatice.

O reaparitie a bolii hemoroidale este posibila, dar nu neaparat probabila. Motivul este simplu: dieta animalelor este complet schimbata la finalul tratamentului antihemoroidal. Medicul veterinar recomanda o diversificare a hranei prin introducerea hranei semisolide sau lichide si prin cresterea aportului de nutrienti benefici. Daca animalul ii era oferita alimentatie cu specific uman, ea trebuie sa fie complet eliminata, pentru ca nu contine principiile nutritive necesare dezvoltarii corecte a metabolismului animal.

Hemoroizii: tratament sau preventie?

Boala hemoroidala este considerata a fi una dintre cele mai raspandite afectiuni ale sistemului digestiv, dar si ale sistemului vascular inferior, fiind, de fapt, o problema de sanatate tacuta, care nu afecteaza un pacient pana in momentul in care i se modifica acestuia in mod semnificativ metabolismul digestiv. Atunci cand s-a observat cresterea incidentei de boala hemoroidala la persoane care nu fac parte din grupul celor afectati in mod traditional de aceasta inflamatie a venelor anorectale, specialistii medicali au incercat sa raspunda la urmatoarea intrebare adresata de catre populatia generala: este mai bine sa previi aparitia hemoroizilor sau este mai bine sa tratezi afectiunea ca atare, o data ce a fost dezvoltata? Evident, primul raspuns a fost cel corect din punct de vedere teoretic: orice boala este mai bine sa fie prevenita decat tratata. Totusi, o data cu investigarile mai aprofundate in fiziopatologia bolii hemoroidale, concluziile practice au fost foarte diferite de cele teoretice.

Astfel, prevenirea bolii hemoroidale s-a dovedit a fi imposibila, iar motivul este simplu: nimeni nu a putut determina, cu certitudine, care este cauza reala a aparitiei hemoroizilor. S-au speculat diverse motive si a fost identificata o gena care poate indica daca un pacient este sau nu predispus la boli inflamatorii ale venelor din partea inferioara a corpului, unde se incadreaza si hemoroizii, dar o metoda de preventie certa, care sa asigure pacientul ca boala nu va aparea sau nu va continua sa evolueze nu poate fi formulata. Terapia antihemoroidala actuala este in totalitate simptomatica, desi poate sa para, la prima vedere, drept preventiva. Intregul sistem de tratament este bazat pe o cunoastere aprofundata a tuturor simptomelor pe care le pot manifesta pacientii, precum si a evolutiei lor in orice conditii. Prin urmare, recomandarea medicilor curanti de a nu consuma anumite alimente in cazul in care pacientul a fost diagnosticat cu boala hemoroidala are drept scop prevenirea agravarii simptomelor deja existente, ceea ce implica faptul ca tratamentul in sine este pur si simplu curativ si nu profilactic.

Etapele unui tratament antihemoroidal adecvat sunt urmatoarele:

  • Obtinerea unui diagnostic: scopul diagnosticului este acela de a permite medicului curant sa formuleze un plan terapeutic adecvat afectiunii de care sufera pacientul. Este esential ca diagnosticul sa fie corect si complet, dar si ca pacientul sa raspunda la toate intrebarile pe care medicul i le va adresa in mod sincer.
  • Stabilirea planului terapeutic: se evalueaza stadiul in care se afla boala hemoroidala si se dezvolta o serie de metode de tratament menite sa opreasca evolutia bolii, dar si sa amelioreze simptomele deja manifestate. Tratamentul antihemoroidal nu este niciodata standard, el trebuie adaptat la nevoile fiecarui pacient in parte, la varsta sa, la greutatea sa, la sexul sau, precum si la alte probleme de sanatate a caror medicatie ar putea sa interactioneze cu medicatia antihemoroidala. De obicei, prima etapa a acestui tratament este dieta, care are drept scop atat normalizarea tranzitului digestiv, cat si scaderea in greutate a pacientilor supraponderali. Schimbarea stilului de viata poate sa fie un lucru foarte complicat pentru anumiti pacienti, motiv pentru care medicul recomanda efectuarea unor exercitii usoare, de cateva ori pe saptamana, exercitii care nu necesita un echipament specializat si deplasarea la o sala de gimnastica medicala. Terapia medicamentoasa este aplicata doar acelor pacienti care au trecut deja printr-o criza hemoroidala sau care prezinta diverse alte patologii asociate ce pot sa induca o astfel de criza in urmatoarele cateva saptamani.
  • Respectarea planului terapeutic: este problema pe care o au majoritatea pacientilor la care boala hemoroidala recidiveaza. Daca planul terapeutic nu este respectat in intregime sau daca persoana in cauza intrerupe tratamentul inainte de perioada indicata de medic deoarece simptomele au disparut, sansele de recidiva sunt foarte mari. Un nou ciclu terapeutic poate sa inceapa imediat, dar durata tratamentului va fi mult mai mare, iar latenta pana la instalarea efectului va creste deasemenea.

Cauzele spirituale ale hemoroizilor

Atunci cand se discuta despre boala hemoroidala, se vorbeste despre doua tipuri de cauze: cauze dovedite si cauze presupuse. In general, cauzele dovedite sunt constipatia, sedentarismul si patologiile asociate, iar cauzele presupuse sunt mediul inconjurator si componenta genetica. Problema care face ca cea de-a doua categorie de cauze sa fie doar presupuse este simpla: este practic imposibil sa separi componenta genetica de cea de mediu. Persoanele din aceiasi familie tind sa traiasca in aceiasi zona geografica sau in aceleasi conditii, chiar si la distante foarte mari. Toate acestea sunt explicate de medicina clasica. Exista, insa, pacienti pentru care nici una dintre cele doua variante mentionate mai sus nu este adevarata si care au cautat raspunsurile dorite in medicina alternativa. Prin urmare, practicantii medicinei alternative au studiat boala hemoroidala si au ajuns la concluzia ca exista si o a treia categorie de cauze: cauzele spirituale.

Pentru a intelege cu adevarat despre ce este vorba atunci cand se mentioneaza cauzele spirituale ale bolii hemoroidale, trebuie sa avem cateva cunostinte de baza despre cum poate influenta viata spirituala sanatatea unei persoane. In primul rand, starea de spirit este o componenta esentiala. Daca pacientul este fericit, implinit si calm, viata sa personala si profesionala vor reflecta aceste lucruri. Lipsa stresului in legatura cu aspectele importante ale trairilor zilnice asigura persoanei in cauza o sanatate exceptionala. Energia spirituala emisa de o persoana fericita este de esenta pozitiva si atrage din exterior doar energie de acelasi tip. In momentul in care ceva se modifica si intervine o problema, oricat de mica, in viata persoanei respective, ea incepe sa emita energie negativa. Din pacate, energia negativa emisa deschide o poarta care permite intrarea in interiorul corpului pacientului a unei serii de elemente de aceiasi natura, elemente care conduc, de-a lungul timpului, la diferite deficiente spirituale, emotionale sau fizice. De asemenea, un dezechilibru la acest nivel poate lasa urme adanci in corpul unui pacient. Motivul este simplu: fiecare sistem de organe din corpul uman emite energie pe o anumita frecventa. Aceste frecvente sunt complementare si se intretin unele pe altele. Cand una dintre frecvente se modifica, tot circuitul este schimbat, ceea ce duce la alterarea functiilor biologice ale acestor sisteme de organe.

Aparitia bolii hemoroidale are la baza, conform medicinei alternative, o scadere a cantitatii de energie emisa de sistemul circulator. Aceasta scadere va induce o crestere a activitatii sistemului muscular si a sistemului digestiv, ceea ce indica, in mod cert, o inflamatie la nivelul venelor ce asigura irigarea muschilor canalului rectal. O alta cauza spirituala a bolii hemoroidale este blocajul emotional. Astfel, un pacient care are inhibitii in legatura cu actul defecatiei nu va putea sa aiba niciodata un tranzit digestiv normal. Printre aceste inhibitii se numara si incapacitatea de a defeca intr-un alt loc decat cel obisnuit sau la alta ora. De asemenea, sunt pacienti care nu se pot relaxa in momentul defecatiei si care sunt constipati permanent datorita acestei probleme.

Ce este interesant in legatura cu hemoroizii cauzati de probleme spirituale este ca se pot vindeca. Nu cu usurinta, dar se pot vindeca, nu doar ameliora. Partea grea apare atunci cand pacientul trebuie sa elimine cauza bolii hemoroidale, adica tulburarea spirituala. In unele cazuri, acest lucru este imposibil, deoarece problema are la baza relatia dificila cu membrii familiei sau cu partenerul de viata sau nemultumirea in legatura cu conditiile de munca. In alte cazuri, cateva exercitii de relaxare, usor de efectuat, sunt tot ce ii trebuie unei persoane pentru a elimina blocajul spiritual sau emotional initial. O data cu disparitia blocajului, simptomele bolii hemoroidale vor dispare si, dupa o perioada de timp, venele anorectale nu vor mai fi inflamate. Specialistii in medicina alternativa recomanda o serie de exercitii yoga pentru ca pacientul sa poata sa isi directioneze fluxul de energie prin intreg corpul.

Efecte secundare ale operatiei laser la hemoroizi

Hemoroizii nu sunt o problema moderna, aparuta si intretinuta de lumea actuala, dar este adevarat ca au capatat amploare in ultimele trei decenii. Pentru a putea raspunde la noul flagel, specialistii au dezvoltat o serie de scheme de tratament impotriva bolii hemoroidale. Unele din ele sunt bazate pe remedii naturale folosite pentru ameliorarea simptomelor hemoroizilor, tratamente utilizate de foarte multa vreme si a caror eficacitate a fost dovedita in nenumarate randuri. Altele au fost inventate la finele secolului trecut si au la baza teoria conform careia ligaturarea sau eliminarea completa a venei anorectale afectate poate sa opreasca definitiv evolutia bolii hemoroidale. Din pacate, in acest caz, teoria nu corespunde cu practica. Este adevarat ca, o data cu o interventie asupra hemoroizilor, aparitia lor va fi incetinita sau, in anumite cazuri, va disparea cu totul pentru o perioada de timp, mai lunga sau mai scurta, depinzand strict de organismul pacientului, dar, pana in momentul de fata, nici una dintre procedurile dezvoltate pentru tratarea bolii hemoroidale nu ofera garantia unei vindecari certe.

De asemenea, este bine de stiut ca exista procedee, cum este interventia cu laser, care prezinta o serie de efecte secundare ce nu ar trebui sa fie neglijate, deoarece creaza posibilitatea dezvoltarii unor alte afectiuni, cum sunt fisurile anale, infectii ale tractului digestiv inferior si modificari ale tranzitului digestiv. Astfel, printre cele mai importante efecte secundare ale operatiei cu laser impotriva hemoroizilor se numara:

  • Sangerarile: de cele mai multe ori, se considera ca operatiile cu laser sunt foarte usor de efectuat si au o sansa mica de esec. Din pacate, atunci cand medicul curant explica pacientului intreaga procedura, vorbeste despre o situatie ideala, in care anatomia umana este standardizata si incadrata in anumite limite. Adevarul este ca sistemul vascular poate fi asezat cu mult in afara acelor limite, de fapt destul de largi, iar laserul respectiv, folosit pentru a cauteriza vena anorectala inflamata, poate sa atinga o vena normala, ceea ce conduce la aparitia unor sangerari importante. Exista si o alta posibilitate: daca sangerarea nu este vizibila pentru chirurg in momentul in care a aparut, ea poate sa evolueze necontrolat si sa conduca la formarea de hematoame, care se pot sparge in orice moment. Mai mult, daca hematomul respectiv este de dimensiuni mici, el poate sa intre in circulatia sangvina si sa blocheze diverse alte parti ale aparatului circulator din corp.
  • Cicatrizarea: este un proces complex, care implica ca o serie de factori ce tin de procedura chirurgicala in sine sa fie perfect setati. Printre ei se numara temperatura laserului, diametrul razei de lumina, distanta de la care se face cauterizarea, dar si tipul de laser folosit de catre chirurg. Daca toti acesti parametri functioneaza in mod corespunzator, cicatricea ramasa in urma interventiei chirurgicale este foarte subtire, dar si foarte rezistenta. Din pacate, sansele ca acesti parametri standard sa se potriveasca in totalitate unui anumit pacient sunt relativ scazute, iar cicatricea aparuta este, de cele mai multe ori, de dimensiuni mari si friabila.
  • Durerea: eliminarea durerii intense resimtite de pacient in perioada crizelor este principalul motiv pentru care se apeleaza la procedurile chirurgicale cu laser sau la operatii in general. Daca pacientul ramane cu o durere constanta, chiar daca hemoroidul a fost cauterizat, interventia trebuie declarata ca fiind nereusita. Totusi, este bine de stiut ca durerea aparuta sau remanenta in urma interventiei chirurgicale poate fi ameliorata cu ajutorul analgezicelor, pe cand durerea specifica bolii hemoroidale nu putea fi tratata. Trebuie mentionat ca durerea nu trebuie sa se intensifice o data cu trecerea timpului, ci ar trebui sa scada dupa cateva saptamani. Daca se intensifica, este bine ca pacientul sa consulte medicul curant, pentru a se asigura ca zona operata s-a vindecat corect si ca nu prezinta nici un fel de infectie.

Manifestarile fisurilor anale

Fisura anala reprezinta o rupere a mucoasei canalului rectal in portiunea mijlocie a acestuia. Aparent, ulceratia este doar superficiala, dar la o studiere mai atenta a locului afectat si la manifestarea diverselor simptome caracteristice fisurii anale, se observa cu usurinta ca ruptura are adancimi de cativa centimetri si ca, in cazuri foarte grave, poate sa ajunga pana in partea superioara a canalului rectal sau chiar pana la ultima parte a colonului. Aparitia fisurilor anale este un fenomen foarte comun, afectand atat femei, cat si barbati, cu varste cuprinse intre douazeci si optzeci de ani. De obicei, toate aceste persoane prezinta anumite caracteristici patologice in comun. In primul rand, mai mult de jumatate dintre pacienti sufera de constipatie cronica de trei sau patru ani. La celalalt capat al spectrului, exista persoane care se prezinta cu o constanta stare de diaree exploziva. Intre cele doua tipologii patologice complet diferite, se afla pacientii care sufera de oricare alte afectiuni ale sistemului digestiv sau ale metabolismului ca atare.

Pentru a intelege intr-adevar care sunt manifestarile fisurilor anale, este bine sa stim care este cauza fiziologica a formarii lor. Practic, mecanismul de formare este simplu: muschii care formeaza canalul rectal sunt de forma circulara, fiind considerati unii dintre cei care dezvolta cea mai mare forta pe unitatea de suprafata din corpul uman. Totusi, deoarece canalul rectal nu este format dintr-un singur muschi, exista zone in care muschii se leaga unii de altii si de mucoasele din jurul lor. Aceste zone se numesc „zone de contact” in nomenclatorul medical si sunt, de fapt, punctele slabe ale canalului rectal. Daca acesta sufera o serie de traumatisme repetate si de intensitati crescande, este foarte posibil ca zonele de contact sa se largeasca si, in timp, sa se formeze mici canalicule intre muschii canalului rectal. O data cu unirea acestor canalicule si cu perforarea mucoasei care inveleste rectul, ia nastere fisura anala. Din pacate, formarea unei fisuri anale atrage dupa sine aparitia multor altora, deoarece peretele canalului rectal isi pierde din integritatea structurala initiala. Pentru a putea evita acest tip de complicatie, este bine ca pacientul sa isi cunoasca foarte bine corpul si sa explice cu acuratete medicului curant tot ce simte.

Fisura anala

Manifestarile fisurilor anale pot fi confundate, cu usurinta, cu simptomele bolii hemoroidale. Astfel, pacientul care sufera de fisuri anale profunde se prezinta la medic cu dureri in momentul defecatiei, cu crampe abdominale puternice si cu o stare generala neplacuta. Durerile nu sunt caracteristice fisurilor anale si apar doar in aceasta prima faza, in care ulceratia nu a ajuns pana la nivelul mucoasei canalului rectal. Practic, in acest moment, muschii rectali se rup unii de ceilalti si isi gasesc un loc diferit in structura interna a rectului. Procesul este unul lent si dureros pentru pacient. Totusi, daca persoana in cauza nu sufera de constipatie cronica in aceasta perioada, este foarte posibil ca durerea sa fie constanta si usor de ignorat de catre pacient. Din pacate, lucrurile devin din ce in ce mai grave din momentul in care ulceratia interna apare si la suprafata canalului rectal. In primul rand, pacientul sangereaza. Culoarea sangelui este cea care ofera indiciul final de care are nevoie medicul pentru a putea pune diagnosticul corect. In cazul ruperii unei vene anorectale inflamate, sangele este aproape negru si urat mirositor. Daca pacientul sufera, in schimb, de fisuri anale, sangele este de culoare rosie si are miros caracteristic. De asemenea, este bine de stiut ca si cantitatea de sange este importanta: fisurile anale sunt mult prea mici pentru a elimina o cantitate mare sange, pe cand hemoroizii pot cauza adevarate hemoragii la rupere. Un ultim simptom este senzatia de usturime si de arsura pe care o resimte pacientul. De obicei, ea apare la cateva zile dupa aparitia fisurii anale si este datorata unei mici infectii care se formeaza exact la locul afectat.

Regim alimentar pentru hemoroizi

O data cu diagnosticarea unui pacient cu boala hemoroidala, acesta trebuie sa inteleaga ca este necesara o modificare a stilului de viata. In primul rand si in principal, trebuie ca pacientul sa respecte o dieta speciala, uneori complet diferita de dieta sa obisnuita, pentru a putea sa mentina hemoroizii intr-o stare relativ inactiva si pentru a evita crizele hemoroidale dese. Motivul este simplu: alimentatia unei persoaneinfluenteaza intregul sau organism. In cazul hemoroizilor, orice tip de aliment care intra in sistemul digestiv poate calma sau poate irita venele anorectale deja predispuse la inflamare. Astfel, este bine ca pacientul sa aiba o lista foarte clara de alimente pe care le poate sau nu consuma. De asemenea, este indicat ca medicul proctolog sau medicul care a diagnosticat boala in sine sa ii recomande un bun medic nutritionist pacientului, medic care sa ii creeze acestuia dieta perfecta pentru nevoile propriului organism, dar care sa fie utila si in combaterea simptomelor hemoroidale.

Regim

In general, dietele pentru hemoroizii contin cateva clase de alimente sau, mai bine spus, de principii alimentare. Variatiile apar datorita diverselor patologii asociate ale pacientului sau datorita alergiilor alimentare pe care acesta le prezinta. Astfel, in orice dieta pentru hemoroizi se poate vorbi despre:

  • Fibre: in cazul pacientilor care sufera de hemoroizi, fibrele care le sunt utile sunt cele care se gasesc in cereale integrale si in orez chinezesc. De ce sunt atat de necesare aceste fibre? Raspunsul este simplu: o cantitate optima de fibre asigura un tranzit intestinal adecvat. Este cunoscut faptul ca una dintre principalele cauze ale bolii hemoroidale este constipatia cronica. Prin urmare, scopul oricarui tratament antihemoroidal este acela de a asigura un tranzit intestinal normal. Daca pacientul prezinta o constipatie acuta grava, se poate ajunge chiar si pana la efectuarea unei clisme sau administrarea unui medicament cu efect laxativ – purgativ puternic, pentru eliberarea eficienta a tractului digestiv. Totusi, acestea sunt doar solutii de moment si complet neindicate in cazul in care pacientul sufera de o constipatie cronica. In acest moment, fibrele sunt solutia. Ele traverseaza tractul digestiv netransformate si asigura formarea unui bol fecal de dimensiuni moderate si de consistenta aproape perfecta, ceea ce inseamna ca sansele ca eliminarea bolului fecal sa produca rani la nivelul mucoasei rectale sunt minime. Totusi, este bine de stiut ca o cantitate prea mare de fibre poate conduce la un sindrom diareic greu de combatut.
  • Antocianii si proantocianii: sunt substante chimice care se gasesc in fructe si legume de culoare rosie, portocalie sau mov. Rolul lor este acela de a intari intreg sistemul vascular si de a fortifica, in special, peretii vaselor de sange de dimensiuni mici. Sunt utili in tratamentul hemoroizilor deoarece acestia reprezinta, de fapt, o inflamatie a venelor anorectale. Pentru a evita modificarea dimensiunii peretelui vaselor de sange din zona canalului rectal, este necesar ca acesta sa fie mai putin flexibil. Antocianii si proantocianii vor asigura acest lucru. In mod evident, se poate spune ca aceste substante ridica aceleasi probleme ca si fibrele mentionate mai sus: daca sunt folositi in exces, pot cauza o ingrosare exagerata a venelor anorectale, ceea ce le va face pe acestea foarte fragile si, prin urmare, predispuse la fisurare.
  • Condimente: poate parea complet inadecvat ca un pacient care sufera de o boala inflamatorie sa ingereze condimente, sub orice forma ar apare ele in alimentatie, dar, in cazul hemoroizilor, exista o explicatie pentru aceasta aditie neobisnuita la dieta. Condimentele potrivite pot stimula tranzitul intestinal. Este adevarat ca majoritatea condimentelor sunt strict interzise, dar exista si anumite condimente care pot fi folosite, cum ar fi coriandrul, busuiocul, piperul dulce si boia dulce. Orice condiment picant, acru sau amar trebuie eliminat din dieta bolnavului de hemoroizi. De asemenea, este bine de stiut ca, in momentul in care pacientul consuma o masa ce contine aceste condimente, nu are voie sa bea cafea, sucuri carbogazoase sau apa minerala, pentru a nu accelera tranzitul intestinal peste limita dorita.

Hemoroizi micsti

La intrebarea ce sunt hemoroizii micsti, raspunsul este mult mai simplu decat realitatea fiziologica: hemoroizii micsti sunt o combinatie intre hemoroizii interni si hemoroizii externi. Practic, persoanele care sufera de ambele tipuri de inflamatii ale venelor anorectale sunt diagnosticate cu hemoroizi micsti. In mod evident, problema este ca acesti pacienti prezinta atat simptomele clasice ale hemoroizilor interni, cat si cele pe cele ale hemoroizilor externi. Astfel, persoanele in cauza sufera de dureri intense, in momentul defecatiei, dar si cand se afla in pozitie sezanda. De asemenea, prezinta sangerari dese, datorita prezentei inflamatiei in zona anala, deci la exteriorul canalului rectal. Pruritul este un alt simptom al hemoroizilor externi care este puternic reprezentat in cazul pacientilor diagnosticati cu hemoroizi micsti. Este bine de stiut ca, de foarte multe ori, persoanele care sufera de boala hemoroidala cu manifestare interna vor dezvolta, eventual, si manifestari externe.

Spre deosebire de hemoroizi interni sau hemoroizi externi, hemoroizii micsti au o anumita tipologie de persoane pe care le afecteaza. De obicei, vorbim despre pacienti trecuti de cincizeci de ani, in special femei aflate in perioada menopauzei. Daca o femeie trece printr-o perioada de graviditate in jurul varstei de cincizeci de ani, aparitia hemoroizilor micsti este o certitudine. Barbatii dezvolta hemoroizi micsti doar dupa varsta de saizeci, chiar saizeci si cinci de ani si doar daca au suferit de hemoroizi de o lunga perioada de timp. In alte cazuri, barbatii prezinta hemoroizi interni spre finalul vietii. De asemenea, este important sa stim ca anumite tipuri de tratament antihemoroidal pot genera aparitia hemoroizilor micsti. De exemplu, daca pacientul isi aplica, in fiecare zi, timp de cativa ani, o crema antihemoroidala care contine scoarta de castan, un cunoscut antihemoragic si cicatrizant, acesta va dezvolta, cu timpul, o sensibilitate extrema la scoarta de castan. In momentul in care aplicarea incepe sa fie dureroasa, pacientul trebuie sa sa opreasca. Daca nu se opreste contactul dintre pielea afectata si orice tip de produs farmaceutic cu scoarta de castan, posibilitatea de a genera fisuri la nivelul zonei rectale este foarte mare, fisuri care conduc, in mod evident, la aparitia hemoroizilor.

Cum se trateaza hemoroizii micsti? Tratamentul hemoroizilor micsti este o combinatie intre tratamentul hemoroizilor interni si cel al hemoroizilor externi. Practic, toate tehnicile de terapie pot fi aplicate, dar se prefera ca tratamentul sa inceapa cu hemoroizii externi. Motivul este simplu: daca hemoroizii externi sunt eliminati sau simptomele lor sunt ameliorate, atunci hemoroizii micsti se transforma in hemoroizi interni, care pot fi tratati prin metodele clasice de terapie. Incercarea de a trata intai hemoroizii interni si apoi pe cei externi conduce, deseori, la rezultate nedorite, cum ar fi ruperea peretilor venelor anorectale externe si sangerari masive. In acest caz, se intervine la urgenta si se cauterizeaza atat venele care au cauzat sangerarea, cat si alte vene care au potential hemoragic ridicat. Din pacate, aceasta cauterizare genereaza un tesut foarte gros, dar si foarte friabil, care, dupa cativa ani, poate conduce la aparitia fisurilor anale.

Se prefera ca pacientii diagnosticati cu acest tip de boala hemoroidala sa efectueze bai de sezut cu diverse infuzii. Printre cele mai folosite infuzii se numara cele de coada soricelului, coada calului, scoarta de castan, vita de vie si urzici. Infuzia trebuie preparata cu cateva ore inainte ca pacientul sa efectueze baia de sezut, pentru a isi pastra toate proprietatile terapeutice. Este indicat ca infuzia sa nu fie nici rece, nici fierbinte in momentul utilizarii si ca ea sa fie amestecata cu o portiune mica de infuzie de scoarta de salcie, cunoscuta pentru proprietatile sale antibacteriene, pentru a garanta sterilizarea zonei si distrugerea oricaror bacterii deja existente. Tratamentul ar trebui sa functioneze in aproximativ o saptamana si hemoroizii externi ar trebui sa se micsoreze in tot acest timp. La finalul acestui tip de terapie, se poate trece la etapa de tratament care se ocupa de hemoroizii interni.

Constipatia si hemoroizii

Legatura dintre constipatie si hemoroizi este una dificil de explicat deoarece constipatia poate fi considerata atat cauza, cat si efect al bolii hemoroidale. Totusi, pentru a intelege cu adevarat cum functioneaza legatura dintre constipatie si hemoroizi, trebuie sa cunoastem anumite notiuni de fiziologie a tractului digestiv inferior. Astfel, canalul rectal este format dintr-o serie de muschi circulari, de dimensiuni mici, dar cu o forta de contractie ridicata. Acesti muschi sunt acoperiti de o membrana groasa si relativ putin elastica, care nu este destinata absorbtiei de substante care se pot gasi la nivelul rectului, ci protejarii acestuia de orice elemente care ar putea provoca distrugeri in aceasta zona. In mod evident, pentru a putea functiona corect, muschii rectului sunt irigati de o serie de vase de sange numite vene anorectale. Toate aceste vene au pereti cu o constitutie diferita de peretii vaselor de sange de oriunde altundeva in corp: acesti pereti sunt mai rezistenti la presiune, au o elasticitate ridicata si o capacitate de regenerare mai buna. Motivul este simplu: vasele de sange de la nivelul rectului trebuie sa reziste unei presiuni crescute. Astfel, singurul lucru care mentine intreaga fiziologie a partii inferioare a tractului digestiv in continua functionare este echilibrul, mai precis echilibrul intre presiunea interna si presiunea externa.

Constipatie

Constipatia este un mecanism natural de modificare a echilibrului mai sus mentionat. Astfel, o dieta necorespunzatoare, care contine foarte multe lipide provenite din carne grasa si mancaruri prajite, sucuri carbogazoase, alcool in cantitati mari si dulciuri cu concentratie mare in zaharoza, conduce, fara indoiala, la o constipatie cronica. Procesul este simplu: lipidele, glucoza, dioxidul de carbon si etanol necesita apa pentru a putea fi transformate de catre corpul uman in metaboliti pe care acesta ii poate folosi. Deoarece pacientul nu ingera o cantitate suficienta de apa, sistemele enzimatice din organism preiau apa din jurul lor, ceea conduce la o deshidratare interna a corpului si, prin urmare, la aparitia constipatiei. Se formeaza un bol fecal de dimensiuni ridicate, cu o suprafata rugoasa si cu o densitate crescuta, care are o forma ce nu ii permite sa traverseze tractul intestinal inferior fara a rani mucoasa rectala. Ranile repetate si deosebita presiune necesara expulzarii unui astfel de bol fecal conduc la inflamarea venelor anorectale, deci la aparitia hemoroizilor. Pentru a evita constipatia cronica, este indicat ca pacientul sa isi modifice dieta, sa renunte la fumat si la alcool, sa practice un sport, cel putin de trei ori pe saptamana, timp de o ora si, mai ales, sa isi schimbe, in intregime, stilul de viata. Aparitia hemoroizilor nu este singurul lucru negativ care poate fi generat de o constipatie cronica. De cele mai multe ori, pacientii respectivi sunt supraponderali, au probleme cardiace, sufera de o boala hepatica si sunt depresivi. O data cu restabilirea unui tranzit intestinal adecvat, persoana in cauza va observa o imbunatatire generala a starii de sanatate.

De ce poate fi constipatia considerata un efect al bolii hemoroidale? Raspunsul este evident: pacientii care se afla in plina criza hemoroidala sufera de o durere extrem de intensa, mai puternica decat cea care apare in cazul unei litiaze renale sau al unei litiaze biliare, si care ii opreste din a completa actul defecatiei. Blocajul este, de multe ori, doar psihologic, dar incercarile de a-l depasi nu au niciodata un efect pozitiv. De obicei, in aceasta perioada, se incearca o relaxare a canalului rectal cu diferite adjuvante, cum sunt unguentele cu substante active antiinflamatoare si baile de sezut cu infuzii de plante cu efect relaxant la nivelul rectului. In general, se prefera ca pacientul sa aiba o dieta lichida pana in momentul in care criza hemoroidala dispare sau, daca acesta a suferit de hemoroizi sangeranzi, pana cand se inchide rana.

Medicamentul Ultraproct

Crema Ultraproct

Unul dintre cele mai folosite elemente din orice schema de tratament impotriva bolii hemoroidale este medicamentul Ultraproct. Este recomandat de majoritatea medicilor proctologi pacientilor care au fost diagnosticati cu hemoroizi in faza incipienta, cu fisuri anale superficiale sau cu usoare inflamatii rectale. Ultraproct este un medicament care se afla in forma farmaceutica clasica pentru preparatele utilizate in tratamentul canalului rectal: unguent. Aceasta forma farmaceutica este foarte populara deoarece este usor de aplicat, se pastreaza timp suficient la locul aplicarii datorita consistentei ridicate si este usor de indepartat. De asemenea, intr-un unguent, substanta sau substantele active nu interfera cu baza de unguent, fapt ce confera intregului produs farmaceutic stabilitate ridicata si o conservare indelungata.

Despre medicamentul Ultraproct putem sa mentionam urmatoarele lucruri:

  • Este un produs industrial: acest aspect este atat unul pozitiv, cat si unul negativ. Daca privim partea pozitiva, faptul ca Ultraproct este un produs industrial asigura un standard ridicat de calitate si sterilitate in momentul prepararii. De asemenea, producerea pe cale automatizata inseamna ca dozarea substantelor active este foarte precisa si ca pacientul va primi aceiasi cantitate de compusi farmacologic activi in fiecare tub de unguent cumparat. De ce exista si parti negative? Raspunsul este simplu: fiecare pacient este unic si fiecare metoda de tratament trebuie sa fie adaptata acestui adevar. Din pacate, medicamentele industriale nu vor fi niciodata astfel formulate. In acest moment, pacientul isi poate procura unguentul antihemoroidal de la o farmacie care detine laborator propriu si care il poate prepara dupa specificatiile medicului curant.
  • Este contraindicat in: anumite infectii ale pielii, printre care se numara sifilisul si tuberculoza, dar si in varicela si in zone ale pielii in care vaccinul anti – varicela a condus la aparitia unor iritatii. Daca pacientul sufera de infectii micotice, produsul nu poate oferi o solutionare completa a problemei, fiind necesara o terapie complementara cu o serie de substante specific antimicotice. Exista o serie de substante active antimicotice care pot interactiona cu compusii utilizati in tratamentul antihemoroidal, motiv pentru care terapia complementara mentionata mai sus trebuie conceputa doar de catre un specialist.
  • Cel mai important lucru care trebuie mentionat despre Ultraproct: este complet interzis femeilor insarcinate, aflate inca in primul trimestru de sarcina. Motivul este simplu: Ultraproct contine o serie de compusi chimici din clasa corticosteroizilor, compusi care cauzeaza schimbari metabolice importante la femeile insarcinate, fiind considerati drept importanti factori mutageni in dezvoltarea fatului in primele trei luni de sarcina. O data cu intrarea in cel de-al doilea trimestru de sarcina, femeia poate utiliza medicamente care contin corticosteroizi, dar doar in cazuri extreme.
  • Ultraproct poate prezenta efecte secundare: in anumite cazuri, unguentul poate cauza iritatii locale, conducand la o marire a senzatiei de mancarime, nu la o micsorare a acesteia. De asemenea, la o utilizare indelungata – mai mult de patru saptamani, se poate produce o atrofie a mucoasei rectale, atrofie care devine permanenta dupa inca patru saptamani de folosire neintrerupta a acestui medicament. De obicei, se prefera ca orice medicament care contine corticosteroizi sa fie folosit timp de zece zile consecutiv. Apoi, pacientului ii este recomandata o pauza de patru zile, timp in care poate utiliza produse complementare. De asemenea, nici o cura de tratament cu corticosteroizi nu poate dura mai mult de o luna, chiar si daca pacientul respecta cu strictete programul prezentat mai sus.
  • Modul de administrare este simplu: unguentul se aplica dupa un scaun normal si doar dupa ce pacientul a efectuat o igiena corecta si completa a zonei anale. Simptomele dispar sau se amelioreaza rapid, dar pacientul trebuie sa continue tratamentul cel putin o saptamana de la inceperea lui. Initial, unguentul trebuie aplicat de patru ori pe zi, la intervale egale de timp, dar dupa ameliorarea simptomelor, este recomandat ca acesta sa fie aplicat doar o data pe zi.

Unguente pentru hemoroizi

Schema de tratament impotriva bolii hemoroidale include o serie de forme farmaceutice, printre care se numara solutii, suspensii, emulsii, comprimate, dar cele mai folosite au fost si raman, in continuare, unguentele. Exista cateva motive foarte clare pentru care unguentele sunt atat de populare in tratamentul hemoroizilor: in primul rand, unguentele sunt usor de aplicat, iar in momentul in care pacientul trece printr-o criza hemoroidala, acesta este cel mai important lucru. Practic, majoritatea unguentelor antihemoroidale au un sistem de aplicare special, atasat tubului de unguent. Cu ajutorul acestui sistem, unguentul este adus la locul afectat, in strat suficient de gros pentru a asigura actiunea terapeutica dorita si fara a rani mucoasa canalului rectal.

Apoi, unguentele se mai folosesc si pentru proprietatile lor farmacologice deosebite. Astfel, sunt cunoscute pentru faptul ca ofera o stabilitate ridicata substantei medicamentoase pe care o contin si, de asemenea, pentru ca nu interfera cu aceasta. In general, unguentele impotriva hemoroizilor au drept principiu activ compusi chimici cu actiune analgezica, antiseptica, antihemoragica, cicatrizanta si antibacteriana. Este bine de stiut ca bazele de unguent folosite in procesul de formare al acestei forme farmaceutice sunt adaptate pentru fiecare substanta activa in parte, daca vorbim de unguente antihemoroidale produse industrial. Totusi, in cazul unor pacienti care sufera de hemoroizi in mod constant, baza de unguent ar trebui sa fie adaptata la propriile lor nevoi. Astfel, pentru acesti suferinzi, unguentele impotriva hemoroizilor sunt preparate individual, de catre farmacisti, in urma indicatiilor medicului curant.

In general, se prefera utilizarea unguentelor care combina doua sau mai multe substante active si, evident, ofera mai multe efecte terapeutice, dar acest principiu de tratament este valabil doar in teorie. In realitate, daca se folosesc mai mult de doua substante active sau daca aceste substante active interactioneaza intre ele sau cu bazele de unguent, rezultatul va fi dezastros. Astfel, este bine de stiut care sunt tipurile de substante care pot fi asociate in mod corespunzator:

  • Substantele analgezice si substantele antiseptice: de cele mai multe ori, antisepticele sunt aplicate imediat dupa ce o vena hemoroidala s-a fisurat, pentru a asigura sterilitatea zonei respective. Din pacate, acest lucru inseamna ca pacientul va prezenta dureri mari in momentul aplicarii, fapt ce trebuie evitat prin orice mijloace. Astfel a luat nastere asocierea dintre substantele analgezice si cele antiseptice. De obicei, analgezicul se afla in cantitate mai mare decat antisepticul si actioneaza primul. Practic, in componenta unguentului intra baza de unguent si o formatiune speciala, care poate fi asemanata cu o capsula. Aceasta capsula, de dimensiuni foarte mici, este formata, la exterior, dintr-un invelis ce contine substanta analgezica si dintr-un strat interior care este, de fapt, substanta antiseptica.
  • Substantele antihemoragice si substantele cicatrizante: in general, substantele antihemoragice nu pot fi incorporate singure in anumite forme farmaceutice, printre care se numara si unguentele. Astfel, ele trebuie sa fie asociate, in mod obligatoriu, cu un stabilizator. In cazul unguentelor antihemoroidale, stabilizatorul este o substanta cicatrizanta. Aceasta substanta are rolul de a reface tesutul distrus de fisura hemoroidului, dar, mai ales, are rol de protectie. Practic, substanta cicatrizanta, o data aplicata la nivelul ranii, va forma o pelicula transparenta si foarte subtire, pelicula care este, pe de o parte, scheletul pe care se va forma noul tesut si, pe de alta parte, elementul care protejeaza interiorul organismului de bacteriile ce se afla la exterior.
  • Substantele antibacteriene: de obicei, antibacterienele se pot intalni singure in unguentele antihemoroidale, dar pot fi si asociate cu multe alte substante. Cele mai populare asocieri sunt cele intre substantele antibacteriene si substantele analgezice sau intre antibacteriene si cicatrizante. Trebuie mentionat un singur lucru despre compusii chimici cu actiune antibacteriana: este absolut interzisa asocierea cu o anumita baza de unguent. Astfel, pacientul trebuie sa fie atentionat in legatura cu aceasta problema, pentru a se asigura ca nici unul dintre unguentele pe care le foloseste in cursul tratamentului antihemoroidal nu contin baza de unguent respectiva.

Unele dintre cele mai cunoscute unguente pentru tratamentul hemoroiziilor:

Unguent Preparation H